Imaginea Levantului preocupa eul liric aflat in cautarea unui elixir al vietii:

"istanbulul e capat de linie,
la mile de stomacul greciei.
caprele si laptele
se afla la distanta de o mare.
dar iubirea mea e integrala,
rotunda ca portocala de pe noptiera tineretii
mele
la numai cativa centimentri".

Poetul considera iubirea un sentiment perfect, de unde si propensiunea catre rotunjime, catre lucrurile fara asperitati, perfecte:
e ceva atat de erotic
in gestul de a curata cele mai murdare uliti
ale lumii.
cu sfintenia la indemana
pot sa proclam sfarsitul unei ere, pot sa proclam trupul meu febril
rege peste tot inceputul
reziduuri de suflet cad
deschizand poteca in barba sfantului."

Erotismul curatarii lumii tine de sentimentul de regenerare, de schimbare a ei la fata, dincolo de orice alta procedura. Trupul febril al poetului se cosmicizeaza, devine rege peste tot universul, se constituie intr-o realitate primordiala cu functie simbolica. Reziduurile sufletului cald, devenit universal prin aceasta stranie manevra, deschide un nou drum pentru Demiurg, pentru omul aflat in cautarea idealului:


"barba sfantului" care isi deschide drum in salbaticie constituie un simbol al Lumii Noi, postapocaliptice, in care realitatile adverse vor fi disparut.

Teme si motive ale poeziei "Hrana"

.  Reintoarcerea catre taramurile mitice ale Olimpului, catre lumea primordiala, unde puritatea era demonstrata de prezenta caprelor si a laptelui
. Tendinta de regenerare a lumii, de inscriere a acesteia pe o panta ascendenta, care duce spre primordialitatea poetului.
.  Cosmicizarea sentimentului de dragoste al poetului care duce la descoperirea "noii cai", catre lumea eterna a atemporalitatii.