Volumul debutului lui Stefan Agopian (n.  1947) este "Ziua maniei", urmat de "Tache de  catifea" (1983), "Tobit" (1983), "Manualul intamplarilor" (1984), "Sara" (1987), "intamplari  din Sodoma" (1994) si volumul de teatru  "Republica pe esafod" (2000).

Manualul intamplarilor
Manualul intamplarilor" este un registru in care gesturile fiecarui personaj dobandesc atribute demiurgice, fiind inscrise intr-o ciudata carte a vietii, care se dovedeste, pana la urma, un banal catastif al organelor de supraveghere ale statului totalitar comunist. Lipsita, din aceasta perspectiva, de nuante, contand numai ce este bun sau rau, fidel sau infidel ordinii sociale, lumea este impartita de Stefan Agopian in alb si negru, in plus si minus:
"Lista cu cei care au zis ca
Radu Gaba - a zis ca nu e bine.
Gheorghe Juruc - a zis ca Traiasca Revolutiunea."

Numele personajelor focalizate, monitorizate, se succed intr-un lung pomelnic haotic, cu intamplari si atitudini dintre cele mai bizare: Ionita Sufletrece are nostalgia turcilor, Serafim Mutu aminteste de legea pruncilor, Ghita Panescu a spus "ca nu e sare", Sotir Taranu a spus ca "Domnul e hot", Nae Ionescu si -a ales drept refugiu Anglitera, Manu Gheorghe are cinci galbeni, Ioan Alexandrescu a spus ca "viseaza urat", Ioan Dedu a zis ca "nu mai da biru", Vasile Lungu uraste raul, Vasile Gutoi a zis "gata", Vasile Pahontu injura, Vasile Lepadatu "a zis ca nu e Dumnezeu", Vasile Pruna a spus "ca isi taie vaca", Vasile Cocos a spus "ca nu face copii", Vasile Tobearca a spus ca nu e dotat cu izmene, Vasile Blidaru a spus "ca e mai bine tigan", Vasile Bonjescu a spus "ca pleaca in Franta", Vasile Sontu nu are "pusca si iarba", Gheorghe Zgarceanu a zis "ca sa nu te pui cu grecii", Gheorghe Epitis a zis "ca bine", Gheorghe Zatu isi mentine dreptul la tacere, Gheorghe Hera a spus ca pleaca in padure, Gheorghe Caragic a spus, ca intr-o replica a lui Murphy, ca se poate si mai rau, Gheorghe Vizulea a spus "ca il umfla rasul", Gheorghe Zabava a spus "ca e ciuma tot la doi ani", Gheorghe Totoroaza "a zis ca nu vine o ciuma", HAdrian Hartie a spus "ca face ceva pe domnie", iar HAdrian Viziru "ca pute".



Lista stranie, in stil urmuzian, nu e ceruta de un straniu angajator, ci pare mai mult un denunt parodic la Securitate:

"E o lista lunga si greu de muncit la ea, noroc ca vremea se arata potrivita tocmai acestei lucrari, fiind iarna aproape in luna noiemvrie", luna cea mai potrivita pentru munca intelectuala. Un personaj care incearca sa ajute la intocmirea ei este hangiul, caci este "greu de cap si cam lenevos", in schimb "cinstit si un bun denuntator"; gestul de a numara afirmatiile si negatiile reface, intr-un sens extrapolat, "cartea de nisip" a lui Borges, metafora universului infinit, inregistrat de la un capat la altul.