In problemele limbii, preocuparile maioresciene s-au materializat in articole ca: "Despre scrierea limbei romane", "Betia de cuvinte", "Doua rapoarte cetite in Academia Romana asupra ortografiei", "Neologismele ".

In esenta, ideile exprimafe in aceste articole demonstreaza ca Maiorescu - om cu o solida cultura si temeinica pregatire filosofica, literara, estetica si filologica- a inteles ca, dupa infaptuirea Unirii din 1859, consolidarea acestui act trebuie realizata prin limba.

Combatand principiul etimologic al ortografiei si utilizarea alfabetului chirilic, Maiorescu propune ortografia fonetica si folosirea alfabetului latin, data fiind originea latina a limbii romane: "in momentul in care romanii s-au patruns de adevarul ca limba lor este o limba romana, in acel moment si forma exterioara sub care avea sa se prezinte aceasta, adeca scrierea (...) sau literele trebuiau sa fie luate tot de la romani" (Despre scrierea limbei romane).


O alta problema care l-a preocupat pe Maiorescu a fost cea a imbogatirii limbii prin neologisme, autorul fiind de acord cu utilizarea acestora cu conditia sa fie necesare: "Acolo unde astazi lipseste in limba un cuvant iar ideea trebuie neaparat introdusa, vom primi cuvantul intrebuintat in celelalte limbi romanice, mai ales in cea franceza" (Neologismele).

Ridiculizand "betia de cuvinte"si combatandu-i pe cei care, prin traduceri proaste, prejudiciau spiritul limbii romane, Maiorescu subliniaza si rolul pe care il are literatura in procesul de unificare a limbii, proces care "nu se poate naste decat odata cu nasterea acelei poezii si proze care va fi proza autorilor estetici".

Titu Maiorescu - indrumator al culturii si literaturii romane