In studiul O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, Titu Maiorescu formuleaza o serie de idei estetice care vor constitui un punct de reper pentru scriitorii romani si un criteriu de apreciere a operelor acestora. Studiul cuprinde doua parti:

 Conditiunea materiala a poeziei, pe care o defineste astfel: "Prima conditiune dar, o conditiune materiala sau mehanica, pentru ca sa existe o poezie in genere, fie epica, fie lirica, fie dramatica, este: ca sa se destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantezia auditoriului,..."


  Conditiunea ideala a poeziei, in legatura cu care afirma: "ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simtamant sau o pasiune, si niciodata o cugetare exclusiv intelectuala sau care se tine de taramul stiintific, fie in teorie, fie in aplicare practica."



In prima parte a studiului, pornind de la Hegel, Titu Maiorescu afirma:
-   ,,poezia, ca toate artele, este chemata sa exprime frumosul , in deosebire de stiinta, care se ocupa de adevar (face, asadar, deosebirea intre arta si stiinta);
-  "adevarul cuprinde numai idei, pe cand frumosul curpinde idei manifestate in materie sensibila" (face distinctia intre adevar si frumos);

-   materialul celorlalte arte se afla in lumea din afara (lemn, piatra, colori, sonuri), dar materialul poeziei nu sunt cuvintele, ci imaginile pe care le desteapta in imaginatia ascultatorilor.

In partea a doua a studiului, Maiorescu constata ca, pe masura folosirii lor, cuvintele se abstractizeaza si nu mai au capacitatea de a destepta imagini; de aceea, autorul recomanda:
-    "alegerea cuvantului celui mai putin abstract"[...]
-    folosirea adjectivelor si a adverbelor, adica a "epitetelor ornante ";
-   folosirea "personificarilor obiectelor nemiscatoare sau prea abstracte"...
-   "Comparatiunea, metafora, tropul in genere" trebuie folosite cu acelasi rezultat;
Autorul face o distinctie intre afect si "celelalte stari ale cugetului", concluzionand ca scopul constatarilor sale nu este "de a produce poeti", pentru ca "niciodata estetica nu a creat frumosul, precum niciodata logica nu a creat adevarul".

Scopul studiului este "sa dea publicului o masura mai sigura pentru a deosebi adevarul de eroare si frumosul de urat".