Poezia este o arta poetica, sub forma unei discutii ipotetice, la inceput in termeni persuasivi si ironici, apoi agresivi, intre autor si cititorul empiric sau abstract, in care primul incearca sa-si explice opera:

"Unu doi trei, unu doi trei, unu doi trei
Drag cetitor,
abia deschis-ai cartea si credem ca-i mai bine
sa-ti spunem ca ne este... putin teama de tine
si de prejudecata ce te stapaneste
cand vezi ca ai in fata o poveste.
Dar si minciuna si adevarata
povestea asta este intamplata."

Cititorul devine interlocutor si raisonneur al lumii cartii, al intregului spatiu imagistic declansat prin puterea cuvintelor.

Proba de microfon data de poet, ca intr-un joc de copii, in fata lumii intregi, a unui public abstract, ia aspectul unei imprecatii sagalnice:

"Unu doi trei, unu doi trei, unu doi trei
De nu vei intelege insa, aceasta alcatuire minunata
poti sa-ti atarni de gat o piatra,
pre care eu, cu-ndemanarea mea cereasca am invatat-o sa vorbeasca.
Iar de te crezi cumva Hercul printre poeti
poti sa te dai cu capul de pereti,
caci rasfoind-o, cartea, vrei nu vrei
o sa inveti sa numeri pan la trei..."

. Poetul nu se doreste un nou Ulise, intr-un context temporal diferit, ci un om cu o viziune dinamica asupra lumii, intr-o incercare disperata de a misca straturile greoaie ale inertiei si ale ignorantei. e5t1619ec21dty