Traian Cosovei este un scriitor contemporan, care realizeaza in Padurea Letea o frumoasa descriere a unui tinut asezat parca intre realitate si irealitate. Primele doua fraze surprind imprejuri­mile padurii Letea si aparitia ei stranie, misteroasa, in mijlocul "nisipurilor potopite de soare".


Este deosebit de semnificativa compararea padurii cu un sfinx. Sfinxul este un personaj mitologic "tainic, misterios".

intocmai se infatiseaza si padurea, definita prin doua epitete relevante:

"tacuta", "neclintita . Tacerea si imobili­tatea inseamna mister, taina. Dar padurea mai are un atribut im­portant, care apare in a doua fraza a descrierii. Ea este impunatoa­re:

"se ridica stapinind departarile".

Cea de a treia fraza traduce in chip explicit impresiile de mai sus:

"Parea o padure fantastica, o nalucire uriasa, plutind pe imensitatea de nisipuri si stufarii".

Un element care contribuie la aspectul ciudat al acestei paduri este chiar mediul in care a crescut. In peisajul romanesc padurea se asociaza de obicei cu terenul solid, inaltindu-se mai ales pe dealuri si munti. O padure nestatornica, "plutind" (chiar daca aceasta plu­tire este numai o aparenta) apare ca un fenomen dintre cele mai stranii. Padurea este strajuita de tacere si invaluita in nuante verzui - culoare ce adinceste senzatia de iluzie, de nedeslusit. "Cerul ba­tea in verde", nisipurile erau acoperite "cu un abur verde".

Aflata in vecinatatea apelor, padurea imprumuta ceva din verdele acvatic, inrudit cu misterul verdelui vegetal, si din miscarea imensitatii li­chide:

"putea fi asemuita cu crestele inalte, verzi, ale marir. A-ceasta impresie de uriasa impietrire acvatica sporeste atractia enig­matica a padurii. Urmatoarele atribute definitorii ale padurii Letea sint:

"uri-esenia" si aspectul "intortocheat" ("Stejari inalti, uriasi", "frasini si plopi uriasi", "liane uriase"). Remarcam faptul ca, desi descrie­rea presupune si impune, sub aspect gramatical, mai mult substan­tive si adjective, autorul foloseste totusi in prezentarea vegetatiei numeroase verbe:




"se catarau", "se impleteau", "se aruncau", "se pierdeau".

Impresia (efectul) este de miscare neintrerupta a vege­talului. Avem senzatia ca acest univers verde ascunde intanplari nebanuite. Stejarul din marginea Haimacului este descris amanuntit de autor, de parca acesta ar vrea sa inteleaga povestea vietii copacului, cu coaja "pietrificata", cu tulpina "strimbata", "inchinat" "tuturor punctelor din roza vinturilor".

Stejarul pare un personaj vegetal stravechi, care pastreaza parca in memoria lui intreaga istorie a vietii pe pamint. Impresia autorului este de interventie a unei fiinte nevazute in existenta padurii, iar referirea la "Strimba-Lemne" ne duce cu gindul la lumea basmului. Totusi nu apare in text nimic supranatural. "Fantasticul" padurii este altul decit acela din po­vesti, care,, prin comparatie, apare chiar mai limpede, mai luminos, mai clar. In Padurea Letea, fantasticul este numai sugerat. Din a-cest motiv el devine si mai tulburator. Sintem departe de miraco­lele basmelor. Aici miracolul ramine mereu o promisiune, este in-tr-una aminat, dar simti ca ar putea apare in orice clipa. o9f725oy82jmd
Textul se incheie cu o imagine culminanta. Padurea se iveste ca "un urias cu mii de brate" care pare a vrea sa se sprijine pe cer, dar negasind un punct de sprijin in vazduh "persevera sa se sustina prin puterile ei".

Ea nu se afla numai intre ape si uscat, ci si intre pamint si cer. O padure aproape miscatoare, ce aspira spre inal­timi, rasturnind j>arca ordinea fireasca a naturii, este o priveliste rara si fascinanta, adica irezistibil de atragatoare - unul din splen­didele mistere ale naturii.