Manifestul dadaist al lui Tristan Tzara se constituie intr-o serie de reflectii despre lumea ascunsa a sensurilor, in termeni suprarealisti insa:

"1.preambul = sardapanal
unu = valiza
femeie = femei
pantalon = apa
daca = mustati
2 = trei
trestie = poate
dupa = descifrare
suparator = smarald
viciu = surub
octombrie = periscop
nerv =
ce nu conteaza care confectie parfumata, sapunita, provizorie sau definitiva, scoasa la intamplare, in care toate astea sa fie foarte vii."


Reflectiile sunt puse pe hartie intr-un registru stilistic putin inteligibil, respectandu-se principiul automatismului psihic:

"Astfel, peste spiritul treaz al clergman-ului ridicat la coltul fiecarei strazi, animal vegetal, imaginabil sau organic, totul este asemanator cu ceea ce nu-i este neasemanator. Chiar daca nu cred asta, e adevarat, din clipa cand am scris-o pe hartie, fiind vorba de o minciuna pe care eu am FIXAT-O ca pe un fluture pe palaria mea. Minciuna circula - saluta pe domnul Oportunism si pe domnul Comod. Eu o opresc si devine adevar. r8n8413rq84hzp

Si astfel Dada isi asuma functia politiei cicliste si a moralei in surdina.

La un moment dat lumea intreaga este un complement de cap si de trup. Sa se repete aceasta fraza de treizeci de ori. Eu ma gasesc foarte simpatic,
TRISTAN TZARA."


Pentru Tristan Tzara, "un manifest este o comunicare facuta lumii intregi, in care nu se pretinde altceva decat descoperirea unui mijloc de vindecare instantanee a sifilisului politic, astronomic, artistic, parlamentar, agricol si literar. El poate fi dulce sau simplut, are intotdeauna dreptate, e puternic, viguros si logic.

A propos de logica, eu ma gasesc foarte simpatic,
TRISTAN TZARA."




In partea a patra a manifestului sau, Tristan Tzara se intreaba care este rostul poeziei, pe care il pune la indoiala cu gravitate si ironie:

"Poezia e necesara? Eu stiu ca cei care striga mai tare impotriva ei sunt aceia care, fara sa stie, ii doresc si ii pregatesc o confortabila perfectiune. Asta numesc higiena viitoare.
Se vorbeste despre moartea - mereu proxima - a artei.
Aici se doreste in schimb o arta mai arta. Higiena devine puritate, dumnezeul, dumnezeul nostru.
Nu mai trebuie sa credem in cuvinte? De cat timp exprima ele contrariul a ceea ce organul care le emite gandeste si vrea?
Marele secret este, intreg, aici:
GANDUL SE ALC-TUIESTE IN GUR~
Ma gasesc mereu foarte simpatic,
TRISTAN TZARA".


Dada este o miscare care pune totul sub semnul unei eterne intrebari si restructurari a timpului:

"A priori, adica cu ochii inchisi, Dada pune inaintea actiunii si peste toate: Dubiul. DADA se indoieste de toate. Dada este tot.

Indoiti-va de Dada.
Antidadaismul este o boala: autocleptomania, conditia normala a omului este DADA.
Dar adevaratii dadaisti sunt impotriva DADA."


Partea a opta a "Manifestului" contine celebra reteta de creatie a unei poezii in maniera dadaista, care neaga toate canoanele traditionale ale creatiei poetice.