Activitatea
literara a lui Tudor Arghezi (al doilea mare poet al nostru, dupa Mihai
Eminescu), s-a desfasurat pe mai bine de sapte decenii, timp in care
poetul strabate mai multe varsteUiterare.
Sufletul "faustian" al lui Arghezi (cum il caracteriza E. Lovinescu) s-a oglindit intr-o lirica de mare complexitate, in care se intalnesc mari nelinisti existentiale: oscilarea intre credinta si tagada, teama de moarte, sacralizarea fapturii, iubirea ca reeditare a
mitului adamic, existenta in lume a uratului, relatia dintre Cosmos si universul miniatural.
Innoitor
al limbajului (care a dat tuturor cuvintelor dreptul de a se transforma
in poezie), Arghezi si-a castigat un loc distinct in literatura romana
si in cea universala.
Poezia
intitulata Testament este un manifest poetic.
Incadrarea ei in aceasta specie literara poate fi justificata prin ideea care o strabate: rolul si menirea poetului si a creatiei sale.
Chiar
optiunea autorului pentru plasarea Testament-lui in fruntea celui
dintai volum al sau, denota caracterul ei programatic, evident in fiecare
secventa a textului.
Astfel, in primele doua versuri, cuvintele din rima, "moarte"/"carte", constituie o opozitie: in vreme ce fiinta umana a poetului se va intoarce in lut, imaterializata intr-un "nume", opera va dainui mereu.
De unde isi trage cuvantul poetic esenta sa eterna?
O prima explicatie
ar putea fi gasita chiar in strofa I: adresandu-i-se
fiului, poetul se intoarce la Geneza, adica la prima Creatie divina.
Opera sa se incadreaza astfel intr-o eterna repetare a
actului creator sacru, la care iau parte toti Zamislitorii de frumos.
Rezulta
ca poezia este o ipostaza a Logosului.
La rindul lui, omul devine nemuritor, prin prelungiri in viitorul fara nume (posteritatea, fiul) si in strafunduri de morminte (strabunii, bunii, osemintele).
Tot in prima strofa, cateva
reprezentari-simboluri fixeaza trudnicul
efort al generatiilor: strabunii, batranii urca "pe branci", prin vagaunile vietii (amintind de primii oameni care se ridica
din tina in Cantare
omului).
Integrat acestei continue sfortari, poetul isi are partea lui de munca si de slava, numele "adunat" tn opera fiind suma vietii sale.
Incepand cu strofa a IlI-a,
ideea legaturii dintre generatii castiga
un plus de semnificatii: "batranii" autorului sunt
taranii (care au asigurat
prin rodire, dainuirea planetei, incadrand-o in ritmurile
cosmice); "sudoarea muncii sutelor de ani"" cumuleaza
sirul de dpintiri existentiale,
avand drept consecinta aparitia unor generatii
de intelectuali.
Poetul
face parte din chiar prima serie de oameni ai spiritului, iar rostul
sau in lume li se datoreaza strabunilor; de aici, ridicarea amintirii
lor (metafora
"cenusa mortilor din vatra") la rang
divin:
"Si am facut-o Dumnezeu de piatra".
Selectandu-si
cuvintele din graiul aspru, alcatuit din
"indemnuri pentru vite"
al taranilor-strabuni, poetul se intoarce la puritatea paradisului
biblic (a carui imagine insumand oameni si animale o intalnim, mai tarziu,
in ciclul
Logodna).
Aceasta
curatie se va rasfrange asupra lumii,
poezia avand rol purificator
si izbavitor.
Aceasta
ar fi cea de a treia motivatie a eternizarii cuvantului poetic, autorul
adaugandu-i si o tenta sociala:
"Biciul
rabdat se-ntoarce in cuvinte Si izbaveste-ncet, pedepsitor Odrasla vie
a crimei tuturor".
Prin
gestul pe care-l savaseste stihuitorui,
poezia transforma uratul
in frumos, in materie artistica :
"Din
bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi".
Sub
influenta benefica a poeziei
"domnita se lasa strabatuta de
fioruri" (Calinescu), iar durerea se converteste in cantec
pur:
"Durerea
noastra surda si amara O gramadii pe-o singura vioara".
Sintagma
"cuvinte potrivite" (care si da titlul primului
volum de versuri arghezian),
il caracterizeaza pe poet ca pe un
artizan care-si
faureste creatia, cu truda si cu migala, in
"mii de saptamani".
Aceasta
demiurgie indelungata si grea ar putea constitui ultima explicatie a
invesnicirii poetului prin opera.
In
final,
creatia viitoare a lui Arghezi este definita prin ingemanarea
dintre "slova de foc" si "slova faurita"
(cuvantul inspirat, fierbinte, pedepsitor, purificator si cuvantul
creat cu truda si migala).