Poezia, care face parte din volumul "Flori de mucigai", contureaza portretul unei fiinte situate la limita dintre feminitate si barbatie, al unui hibrid androginie:

"Cu vreo cateva tuleie,
Ma, tu semeni a femeie.
La spranceana
Fetiscana,
Subsuoara
De fecioara,
Ai picioare
Domnisoare,
Coapsa lata,
Adancata,
Ca-n zuvelci;
Urechile, ca doi melci."

Imaginea "fatalaului", denumire populara pentru fiinta ce nu apartine in mod distinct nici unui sex si are atribute ale ambelor ipostaze umane in acelasi timp, sugereaza trasaturi feminine si masculine amestecate intr-o dispozitie savanta:

"Doi zulufi cu doi carcei;
Doua boabe de cercei
Dezlipite, de muiere.
Si - al dracului! - a miere
Si a tiparoase
Hoitul tau miroase,
Ti-este mana
Ca zmantana
Degetele ti-s -
Parca ti le-a scris -
Gemene,
Sa semene".


Fragilitatea fiintei arata ca "fatalaul" ar inclina catre sexul feminin:

"Degetele: ca viermusii,
Pielea: pielea corcodusii.
Solz de sticla-n unghie.
Ochiul tau injunghie,
Gura ta subt firisoare-i
Pafta cu margaritare."

Atributele masculine sunt estompate, efeminate, generand un farmec deosebit, viclean, revarsat subtil asupra unei fiinte feminine intalnite in cale:


"Buzei tale apa da
Fantana si leapada.
Fata, de cum te-o vedea,
Ca din vant ramane grea,
Caci pleoapa de ti-o ridici O ciupesti cu trei furnici."

Androginul provine din fiinte supranaturale, capabile sa creeze hibridul:

"O fi fost ma-ta vioara,
Trestie sau caprioara
Si-o fi prins in pantec plod
De strigoi de voievod?".

Originea normala este exclusa, faptura nefacand parte din lumea comuna, fiind mai curand o intrupare demonica, aparuta din orizontul magic al folclorului romanesc:

"Ca din oamenii de rand
Nu te-ai zamislit nicicand.
Doar anapoda si sparc,
Cine stie din ce smarc,
Morfolit de o copita
De faptura negraita
Cu coarne de gheata,
Cu coama de ceata,
Cu uger de omat -
Iese asa fel de fat."


Predestinarea catre o cariera infractionala, de hot la drumul mare, pare inevitabila:

"Din atata-mparechiere si impreunare,
Tu ai iesit talhar de drumul mare.
Na! tine o tigare."

Arghezi stapaneste arta portretului in miscare, compus in detalii savante, surprins din mai multe unghiuri, care multiplica trasaturile si zonele de mister, intr-o atitudine lirica de suspiciune amestecata cu miracolul descoperirii unei fiinte cu totul neobisnuite.