1.   Poezia face parte din volumul Flori de mucigai, volum alcatuit din portrete si secvente de viata cotidiana.

2.   Arghezi surprinde atitudini omenesti convingatoare si le combina intr-un context capabil sa sugereze o poveste.

3.   Metafora argheziana este incitanta, socanta, desfasurata in ordine alegorica si are ca principala trasatura forta autenticitatii.

Tema
Poezia recompune in cateva secvente un aspect din existenta condamnatilor la galere.

Continutul
Poezia prezinta imagini din curtea unei fierarii in care hotii condamnati la galere sunt inlantuiti. Legati unul de celalalt, se indreapta spre corabii ca si cand ar fi un singur animal urias. Ei sunt condamnati sa vasleasca, punand in miscare astfel corabia. Unul dintre condamnati reuseste sa fure o pila, iar felul in care incearca s-o ascunda seamana cu o rugaciune.

Comentariul

Ca si celelalte poezii din volumul Flori de mucigai, si aceasta transfigureaza in imagini socante, paradoxale si pitoresti aspectul cotidian, surprins in ipostazele lui de slava si decadere. Fiinta argheziana traieste sublim mizeria si suferinta, viciile si faradelegile, pentru ca traieste mistic fara sa stie, fara solemnitate si fara ganduri, vorbind cu Dumnezeu.

Viata hotilor condamnati la galere este ilustrata aici in momentul in care Hotii trec dintr-un taram intr-alt taram, adica inainteaza inlantuiti, pentru a urca pe corabii. Sirul condamnatilor trece ca un organism monstruos si dezumanizat, iar imaginea se fixeaza printr-o comparatie de exceptie: Ca o fiara bolnava de rugina. Jocul de cuvinte asociaza metaforic fiara salbatica, haituita, cu fierul ruginit care leaga si controleaza pasul strans langa pas. Decazuti din lumea fiintei cugeta­toare, hotii sunt prinsi in catuse si in lanturi la o potcovarie, iar incheieturile mainilor sunt ca niste glezne, adica umflate de cazne.

Arghezi nu creeaza insa o imagine explicita, ci cladeste o metafora labirintica, in substanta careia contrage o comparatie larga, concentrata, comprimata cu un mestesug special al sintezei: Lacatusii le-au batut calare

O veriga-ntrepicioare
Si la glezna mainii. De fapt, procedeul este extins si in plan denotativ, caci poetul concretizeaza tabloul prin imagini de larga desfasurare convertite in sintagme concise, adica in cuvinte potrivite. Astfel, lanturile sunt multe, sirul detinutilor a iesit lung pe porti, lumina .din potcovarie este stransa in clabuci, iar intunericul este tare. Interes suscita metafora clabuci de lumina, care sintetizeaza sugestiv sensul fragilitatii, al transformarii rapide, al invaziei, dar si pe cel al nefirestii incandescente, sensuri cuprinse intr-un lexem pe cat de neconventional in planul limbajului liric, pe atat de limpede ca semnificatie (clabuci).

Supliciul hotilor este rezumat de asemenea in metafore complexe si sinteti­zatoare, care asociaza suferinta eristica si chinul dezumanizant: rastignire fara cruci, Golgota seasa, fara altare. Sugestia durerii este exprimata intr-o imagine tipic argheziana - O schiopatare de vulturi cazuti din stele. Adeseori simbolul vulturului, efigie a dumnezeirii, apare la Arghezi intr-o ipostaza catabasica, desa-cralizat; aici, in consens cu soarta condamnatilor, de fiinte agonice, care trec printre vii si morti, el accentueaza sensul dramatic al scenei care pare sa reediteze supliciul lui Cristos:

O schiopatare de vulturi cazuti din stele

Prin otatitul intuneric tare;
O rastignire fara cruci si fara schele.
O Golgota seasa, fara altare.

Poezia se incheie, ca aproape toate textele acestui volum, cu o dezvaluire care rastoarna impresia generala: Si palmele, unite cu ciocanul, catusa si pila,/Parca se roaga, cu de-a sila. Secventa sugereaza vag speranta evadarii celui care a reusit sa fure din potcovarie un ciocan si o pila. incercarea lui de a ascunde aceste obiecte il sileste la un involuntar gest de ruga - sugestie a unui gand cu sanse minime de izbandire.