Divinitatea cautata de Tudor Arghezi in "Psalmi" ia uneori forme panteiste, identificabile in fiorul vital de care este cuprinsa intreaga natura. Explozia vegetala din "Har" se traduce prin imaginea cartofilor cuprinsi de febra germinativa, in care se simte harul dumnezeiesc:

"imbracati in straie de iasca
Sunt gata cartofii sa nasca.
S-au pregatit o iarna, de soroc,
Cu cartitele launloc,
Cu intunericul, cu coropijnita si ramele,
Si din toate faramele
Au ramas grei ca matele,
Umflandu-li-se tatele.
Auzi?
Cartofii sunt lehuzi.
Asculta, harul a trecut prin ei."



Inflorirea naturii este un har divin, inscris in matricele eterne ale logicii viului:


"Virginal, candid si holtei,
Dumnezeieste.
Cel-de-Sus si din veac binevoieste
Sa-si coboare sfintele scule
Pana la tubercule,
Si pentru negul cartofilor cald
Face descantece, ca pentru zmarald."

inflorirea vietii este un miracol celest, descris intr-un limbaj frust si in culori calde, ca o germinare universala:

"intr-o noapte
Li s-au umplut straiele cu lapte
Ca sa-si hraneasca un pui
in fiecare varf de cucui."

Cartofii, legumele incarcate de o materialitate grea, telurica, devin elementele cele mai concrete ale energiei vegetale, care explodeaza de seva, inscriindu-se in procesul etern, ciclic al revitalizarii energiei, al renasterii periodice a lumii.