Poezia Testament, cu care se deschide volumul de debut al lui Tudor Arghezi (Cuvinte potrivite, 1927), este o arta poetica, deoarece in cuprinsul ei apar ideile de baza ale esteticii argheziene (conceptia despre poezie si despre rolul artistului in societate). Ideile esteticii argheziene se refera la continutul operei (idei, mesaj) si la forma (expresia artistica, limbaj poetic).

Lirica argheziana produce o mutatie semnificativa in literatura romana, marcand despartirea de romantism ("seara razvratita") si de simbolism (,florile de mucigai" nu sunt niste "flori ale raului" baudelairiene, ci semnul unei viziuni moderniste - "estetica uratului", care cauta frumosul artistic in toate aspectele vietii).
Ea se constituie ca un moment de rascruce, o "treapta".

"Cartea" sa, adica opera poetica, are radacini in trecut (in traditie, in romantism si simbolism, in truda inaintasilor), dar cuteaza spre viitor (spre modernitate, spre piscurile spirituale).

In sfera continutului artistic, gasim- in exprimare metaforica - idei estetice, precum:
-    un poet trebuie sa-si asume organic creatia poetica a inaintasilor sai, pe baza careia sa-si fundamenteze opera novatoare(cartea este "hrisovul" robilor); "cartea" instituie un cult al stramosilor;
-    poezia este un rod al spiritualitatii unui popor, obtinut in urma unui .lung proces de sinteza, de transformare a acumularilor de valori materiale in valori spirituale ( "sapa" devine condei si "brazda" se transforma in "calimara" dupa o munca trudnica - "sudoarea"- de sute de ani);

-    arta trebuie sa fie un crez ("Dumnezeu de piatra") pentru urmasi (vezi "testamentul" vacarescian).
-    poezia trebuie sa aiba un mesaj, transfigurat in imagini si simboluri care se adreseaza sufletului;
-    poezia are rol etic, vindicativ, peste veac(stapanul joaca precum "un tap injunghiat", domnita "sufera"), pentru ca ea exprima dureri seculare ("veninul", "ocara", "durerea surda si amara"), care se izbavesc prin "pedeapsa", pe care "robul" (poetul) o aplica " stapanului "(urmasului vechilor asupritori); -    frumosul artistic poate avea ca sursa uratul existential ("bube", "mucegaiuri", "noroi" devin, "frumuseti si preturi noi", "zdrentele" se prefac in "muguri si coroane");
-    poezia este un rod al inspiratiei, al harului poetic ("slova de foc"), modelat de mestesug, de truda migaloasa de "potrivire" a cuvintelor ( "slova faurita");

In sfera expresiei poetice, gasim cateva idei estetice, precum:

-    limbajul poetic apeleaza la toate elementele vocabularului, nemaifacandu-se distinctia intre cuvinte poetice si cuvinte nepoetice; limbajul popular, rural, devine limbaj poetic ("graiul cu-ndemnuri pentru vite" se transforma in "cuvinte potrivite");
-    imaginile poetice nu sunt estetizante ("ciorchin de negi"), pentru ca din cuvintele poeziei se pastreaza "se\e\e"("veninul").