Lumea, in cosmogeneza ei perpetua, se naste, in poezia lui Tudor Arghezi, ca si la Blaga, din lumina, devenind sanctuar cosmic, oamenii insisi, "de ceruri beti", dobandind atribute de fiinte angelice:

"E pardosita lumea cu lumina,
Ca o biserica de fum si de rasina,
Si oamenii de ceruri beti,
Se leagana-n stihare de profeti."

Lumina, ca emanatie transcendenta, ca factor de transfigurare hierofanica, de esentializare a diversitatii materiale, "rece, fragila, noua, virginala", promitand un nou inceput, inunda spatiile si sufletele. Lumea-biserica este simbolul cel mai puternic al sacrului, al lumii cuprinse in sfera vasta a eternului. Oamenii accepta sacrul si canta "stiharele profetilor", asteptand ca toate lucrurile sa se implineasca sub semnul luminii, care sustine, din adancuri de univers, lumea, ansamblul intregului edificiu cunoscut:

"Lumina duce omenirea-n poala,
Si pipaitu-i neted, de atlaz,
Pune gateli la suflet si grumaz".


"Vant de toamna" conduce totusi la ideea de crepuscul, de revelatie a unui declin, de risipire a tainei ce inconjoara fiinta umana:


"Pietrisul rosu, boabe, al gradinii,
ii sunt, batuti si risipiti, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
in care frunzele s-au ingropat."

O armonie deplina a lumii aluneca pe o panta a amintirilor, ,in care izvorul-timp devine memorie naturala si biologica:

"Din invierea sufletului, de izvor,
Beau caprele-amintirilor,
Si-n fluierul de sticla al cintezii
Se joaca matele cu iezii."

Pruncul, singurul simbol al viitorului intr-o lume intrata in declinul implinirii, al roadelor bogate, al toamnei, continua sa primeasca lumina, ramasa cu puteri de reverberatie in mintea tuturor:

"Deosibesti chemarea pruncului in vant
Cantata de o voce din pamant,
Nascut in mine, pruncul, ramane-n mine prunc
Si sorcova luminii in brate i-o arunc."


Teme si motive ale poeziei "Vant de toamna"
. Lumina, factor de sustinere a esafodajului lumii, a caramizilor universului etern, preschimbabil in forme infinite.
. Armonia tuturor elementelor: pietrisul, simbol al laturii geologice a lumii, boabele, simboluri ale lumii vegetale, izvorul, mijloc de recuperare a memoriei.
. Predestinarea omului, sortit sa primeasca aceasta lumina eterna, ca esenta a vietii.