In seria scrierilor absurde se inscrie si microromanul "Ismail si Turnavitu", descriptor al unei lumi ilogice, ireale. Ismafl este un personaj ciudat, "compus din ochi, favoriti si rochie" si se gaseste cu mare greutate. Initial crestea in Gradina Botanica, precum o fiinta vegetala, dar cu timpul a fost fabricat si pe cale sintetica, dobandind atribute de fiinta insolita, mecanica. Poate fi vazut pe strada Arionoaie, insotit de un viezure, legat cu un odgon de vapor "si pe care in timpul noptii il mananca crud si viu, dupa ce i-a rupt intai urechile si a stors pe el putina lamaie..."
.
El are, de altfel, o pepiniera de viezuri, pe fundul unei gropi din Dobrogea. IsmaYl este abulic, nu se stie nici macar unde locuieste, se crede ca sta intr-un borcan, conservat, in "podul locuintei iubitului sau tata, un batran simpatic", cu nasul presat si inconjurat de un gard de nuiele. Ismail reitereaza mitul Persefonei, reusind sa scape de acolo, sa se imbrace intr-o rochie de macat si sa se atarne de grinzi, "pe la diverse binale", spre a fi oferit de proprietar drept recompensa pentru diferiti lucratori.
IsmaTl primeste audiente, sus, pe dealul de langa pepiniera cu viezuri, unde vin sute de solicitanti, care sunt obligati sa cloceasca patru oua sub un abat-jour. Langa IsmaTl se afla si Turnavitu, care are prostul obicei sa ceara corespondenta amoroasa solicitantilor.
Tumavitu fusese
ventilator pe strazile Gabroveni si Covaci, dar a fost numit ventilator
de stat la "Radu-voda".
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |