Palnia si Stamate

Romanul "Palnia si Stamate" este structurat in patru parti, fiecare de un simbolism aparte, marcand saracia lumii materiale, putinatatea "omului-masina" ("l homme-machine"), vazut ca un conglomerat de tuburi si de organe degradabile. Partea I a romanului contine imaginea limitativa a apartamentului familiei Stamate, "compus din trei incaperi principale", in care biblioteca este "strans infasurata in cearceafuri ude".

Parca pentru a fi in acord cu relatia de indeterminare a lui Heisenberg, dupa care unei particule elementare nu i se pot cunoaste simultan doua marimi complementare, in mijlocul camerei se afla o masa fara picioare, "bazata pe calcule si probabilitati".

Tot aici se afla o "statueta ce reprezinta un popa (ardelenesc) tinand in mana o sintaxa... si 20 de bani bacsis..."

. in acelasi stil al absurdului construit de Kafka in romanele sale, acest popa ardelenesc cuprinde, culme a deriziunii umane, banii de bacsis, proveniti poate de la o instanta superioara. Iesirea spre lumea de afara se face printr-un tub, element stilizat al unui univers bizar, format din masinarii metalice, prin care noaptea se pot vedea "cele sapte emisfere ale lui Ptolomeu".

Lumea lui Stamate este cufundata in intuneric, semn al primordialitatii haotice de dinainte de Big Bang, dar mai poate fi si un simbol al nestiintei, al totalei abulii a personajului.

Partea a doua a romanului il prezinta pe Stamate, un personaj "unsuros si de forma aproape eliptica"; el este excesiv de nervos, de aceea este membru in consiliul comunal. Mesteca toata ziua "celuloid brut", folosit pentru a-l scuipa baietelului sau, Bufty, "gras, blazat", care se face ca nu observa acest gest, tragand o targa pe uscat. Mama, "sotia tunsa si legitima a lui Stamate" compune madrigale, semnate prin amprenta unui deget. Stilul lor de relaxare este. simplu: arunca o multime de cocoloase de paine tocmai "in Nirvana", situata langa bacania din colt. Personajul Stamate are obiceiul de a fotografia instantanee ale sfintilor mai in varsta de prin biserici, pentru a le vinde "cu pret redus credulei sale sotii si mai ales copilului Bufty".

Partea a treia cuprinde actiunea propriu-zisa a romanului, daca se poate vorbi de asa ceva: Stamate este un filozof care cauta si cealalta jumatate a "lucrului in sine".

El va fugi insa, prin tubul de comunicatie, pe o corabie, pentru ca este chemat, printr-o telepatie instantanee, de o voce de sirena. Scopul fugii este de a scapa de sirena "tot mai provocatoare", care il urmareste cu "gesturi perverse".


Apar o serie de zeitati marine, Triton, o driada, o nereida.


Ca mijloc de ispitire profunda, zana depune o "palnie ruginita", in apropierea barbatului. Stamate se arunca la pamant, stand opt zile in aceasta pozitie, pentru a ramane in posesiunea obiectului. Apoi, Stamate se va posta in pozitie verticala, ungand "gaurile mai principale" cu tinctura de iod. Palnia devine un simbol al feminitatii in toata profunzimea ei, Stamate uitand de indatoririle de tata si de sot, furandu-i o sarutare in momentele paroxistice ale dragostei.

Partea a patra a romanului cuprinde revenirea in punctul initial, pentru ca "fericirile mari sunt totdeauna de scurta durata".

Dar tradarea palniei vine rapid, aceasta permitand lui Bufty sa treaca prin ea. Plictisit de tradarea obiectului, Stamate arunca palnia si pe Bufty in Nirvana, simbol al repaosului absolut, si se intoarce la sotie, pe care o coase "intr-un sac impermeabil", in buna traditie a familiei. Are insa remuscari, pentru ca isi aruncase fiul in spatiul nefacerii, si ii gaseste acestuia un post de subsef de birou. in cele din urma, dezlegat de tarus, Stamate va privi Kosmosul pe care il paraseste, devenind din ce in ce mai mic, intr-o incercare disperata de a stabili o conexiune intre microcosmos si macrocosmos.

Umorul negru al povestirii consta in asocieri ilogice stabilite intre diferitele obiecte sau fenomene ale naturii. Chiar daca initial cadrul spatial se deschide cu imaginea unei "terase cu geamlac si sonerie", tipic balcanica, mai tarziu evenimentele se precipita, Stamate reusind sa iasa din cadrul limitat al existentei banale, povestirea deplasandu-se spre fantastic, spre grotesc si gotic. Astfel, reminiscenta a vremurilor eroice, se vorbeste de imaginea unor nenumarate "covoare de pret, sute de arme vechi, inca patate de sange eroic", cu pereti "sulemeniti in fiecare dimineata, alteori masurati, intre timp, cu compasul pentru a nu scadea la intamplare.

De aici, prin o trapa facuta in dusumea, se ajunge, din partea stanga, in o subt-pamanta ce formeaza sala de receptie, iar din partea dreapta, prin ajutorul unui carucior, pus in miscare cu manivela, se patrunde intr-un canal racoros, al caruia unul din capete nu se stie unde se termina, iar celalalt, la partea opusa, intr-o incapere scunda, cu pamant pe jos si in mijlocul careia se afla batut un tarus, de care se afla legata intreaga familie Stamate."

Tarusul este simbolul cel mai concludent al lumii statice, al acelor valuri nesfarsite de "stay-at-home", care nu sunt nici macar Robinsoni spatiali, plecand cu casa cu tot in spatiul indepartat, cum se intampla in romanul "Pierduti in spatiu", de Joan D. Vinge.