Termenul
pastel a fost folosit mai intai in pictura, de unde a fost preluat
si in literatura si unde culorile au fost inlocuite de cuvinte care
prin sensul lor sugereaza cromatica aspectelor descrise. Cel care a
impus acest termen la noi a fost Vasile Alecsandri, devenind totodata
si unul dinte reprezentantii de seama ai acestei specii literare
prin ciclul sau intitulat Pasteluri.
Poezia Gerul face parte din seria pastelurilor inchinate anotimpului alb (Iama, Viscolul, Miezul iernii, La gura sobei s.a.) si are toate notele caracteristice ale speciei literare pe care o ilustreaza.
In
primul rand, modul de expunere predominant este, ca in orice
pastel, descrierea, prin intermediul careia poetul zugraveste un fenomen
din natura -gerul - cu notele sale caracteristice. El este
cel care imbraca intinderile si lunca amortita "cu un val alb de promoroaca
si cu turturi lucitori" si acopera geamul cu flori de gheata, depunand
"flori de iarna pe cristalul inghetat, crini si roze de zapada".
Totodata,
"gerul aspru si salbatic" ingheata apele din mal in mal ("face
cu-o suflare pod de gheata intre maluri") si pune caselor "o ghirlanda
de cristaluri".
Vrand parca sa aduca tuturor aminte de farmecul
verii, el imbujoreaza obrajii copilelor cu trandafiri ("pe fete de copile
infloreste trandafiri") si da apoi aripi cailor care galopeaza
"pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare".
In
al doilea rand, fiind un pastel si, implicit, o opera lirica,
se observa si aici faptul
ca poetul isi exprima direct propriile trairi in stransa legatura cu
aspectele descrise. Astfel, in fata acestor manifestari
ciudate ale naturii el traieste sentimente de uimire. Treptat uimirea
se transforma in admiratie si incantare pentru aceste ciudatenii ale
genului care transforma parca totul intr-o alta lume, mirifica prin
nemiscarea si prin frumusetea ei glaciala. Astfel se face simtita prezenta
eului liric caruia ii este strain sentimentul de teama, pentru ca gerul
ii da si satisfactia de a-i aminti "de-ale verii infloriri" si
de a-i indeplini una dintre dorintele cele mai arzatoare. "O, tu, gerule
napraznic, vin , indeamna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el
stie, si eu!"
In al treilea rand, versurile poeziei ilustreaza si o alta nota caracteristica a pastelului: prezenta figurilor de stil prin care poetul descrie aspectele din natura si isi exprima sentimentele. Astfel, gerul este personificat ("strange-n brate-i cu jalire/Neagra lunca", "vine de la munte, la fereastra se opreste", "face cu-o suflare pod de gheata" etc.) sau este caracterizat prin intermediul unor epitete personificatoare ("aspru si salbatic", "naprasnic"). Alte epitete vin sa caracterizeze alte elemente ale peisajului descris ("neagra lunca", "focul vesel", "flori de iarna", "crini si roze de zapada etc), iar comparatiile intregesc registrul stilistic sugerand fie frumusetea rece a peisajului ("ca pe-o mireasa moarta o-ncununa"), fie rapiditatea unei actiuni si, implicit, intensitatea unei trairi ("sa ma poarte ca sageata"). Acestor procedee artistice li se alatura metaforele "flori de iarna", "ghirlanda de cristaluri", "trandafiri" menite sa reliefeze consecintele Agerului aspru si salbatic" prezente in natura si pe chipul copilelor.
Apeland
la acest limbaj poetic, Vasile Alecsandri descrie o atmosfera
hibernala dominata de
un alb cristalin, sugerata prin intermediul imaginilor artistice,
predominante fiind cele vizuale. Astfel, albul cristalin
al peisajului este sugerat de "valul alb de promoroaca", de "turturi
lucitori", de "podul de gheta, de "ghirlanda de cristaluri"
sau de "campul luciu".
Atat aceste elemente de versificatie, cat si imaginile artistice folosite sunt dovezi concludente ca aceasta poezie este un pastel. Notele caracteristice ale acestei specii sunt completate de prezenta figurilor de stil, a eului liric si a unor elemente din natura infatisate prin intermediul unei descrieri poetice, subiective.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |