Vasile Alecsandri este creatorul pastelului in literatura romana si unul dintre reprezentantii sai de seama. El a infatisat prin pastelurile sale diferite peisaje intre care tinutul Mircestilor, fenomene ale naturii sau muncile agricole.

In stransa legatura cu aspectele infatisate, poetul si-a exprimat direct propriile sentimente, realizand numeroase imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil. b9o5114bn28inf

Prima nota caracteristica a pastelului - descrierea unui aspect din natura - se intalneste si in poezia Iama, deoarece poetul zugraveste o imagine de ansamblu a naturii coplesite de ravagiile iernii, peisajul fiind insufletit, in final, de aparitia soarelui. El are in vedere toate fenomenele specifice acestui anotimp: zapada abundenta, frigul ("fiori de gheata") si permanenta ninsorii in timp si spatiu, caci ninge continuu ("Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!"), iar intinde­rile s-au imbracat in haina alba a iernii ("cu o zale argintie se imbraca mandra tara"). Peisajul pustiu ("pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum/Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum)" se insufleteste o data cu aparitia soarelui care "straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare".



Ca in orice pastel, in stransa legatura cu aceste aspecte descrise, poetul isi exprima direct propriile sentimente. Astfel, la inceput, el pare uimit, infiorat in fata spectacolului maret, fantastic, dar ciudat, al iernii. Apoi, cand ninge in per­manenta si iarna devine atotputernica in timp si spatiu, isi fac loc sentimentele de neliniste, de teama, care se transforma mai tarziu intr-o puternica stare de incor­dare, intr-o senzatie de halucinatie, izvorate din neputinta de a se impotrivi ravagiilor iernii. Registrul afectiv se schimba insa o data cu aparitia soarelui, cand sunt exprimate bucuria, satisfactia, dragostea de viata care inlocuiesc incordarea si teama de pana acum. Aceste sentimente zugravesc si prezenta eului liric, iar natura personificata pare a-i prelua starile sufletesti.


Fiind un pastel, deci, implicit, o descriere literara, si in poezia Iarna sunt prezente imaginile artistice, intre care predomina cele vizuale. Peste tot este prezenta culoarea alba in toate nuantele ei, de la cenusiul fumului care iese in "clabucii albi" pana la albul stralucitor al soarelui si al "oceanului de ninsoare", unde argintiul pur se imbina cu auriul estompat. Asa se si explica faptul ca figura de stil cel mai des folosita in descrierea peisajului este epitetul cromatic:

"fluturi albi", "umeri dalbi", "zale argintie", "clabucii albi"etc, caruia i se adauga com­paratiile "ca un roi de fluturi albi", si "ca fantasme albe", sporindu-se astfel senzatia de potop hibernal halucinant.

In finalul poeziei apare si o imagine auditiva (clinchetul zurgalailor), de o rara delicatete, care vine sa rupa monotonia vizualului, a albului care domina. Aceasta imagine este realizata prin intermediul epitetului personificator "voios", antepus verbului determinat ("voios rasuna"). Datorita acestor imagini predominant vizuale, poezia apare ca o veritabila pictura, iar prin dimensiunile peisajului descris si prin alegorizarea iernii, ea devine un adevarat tablou in versuri.
Dupa cum se observa din cele aratate anterior, prin caracterul ei descriptiv, prin exprimarea directa a sentimentelor si prin realizarea unor impresionante ima­gini artistice, poezia Iarna are toate notele definitorii ale unui pastel, ilustrand in mod stralucit aceasta specie literara. Lui i se alatura insa si alte pasteluri din creatia lui Vasile Alecsandri, la fel de realizate artistic, in care poetul isi dezvaluie admirabila bogatie sufleteasca.