Zburatorul
lui Vasile Alecsandri e mai aproape de varianta pamanteana a personajului,
insinuata
Inca
de Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei".
De aceea", atitudinea poetului este subtil ironica, iar confesiunea erotica are
cateva particularitati: nu se mai adreseaza mamei sau unei vecine, ci
este reciproca, doua fete sagalnice marturisindu-si senzatiile produse
de fiorii dragostei; spatiul nu mai este cel inchis, protector in fata
invaziei duhurilor rele, ci natura larga; timpul este inca diurn:
"«Draga,
draga sorioara,
Nu stii canticul ce spune
Ca prin frunzi cand se strecoara
Raza zilei ce apune,
Sburatorul se arunca
La copila care vine
Sa
culeaga fragi in lunca,
Purtand flori la san ca tine?...»".
Zburatorul are gesturi cat se poate de pamantene:
"Fragii el din
poala-i fura
Cu-a sa mana nevazuta,
Si pe frunte si pe gura
El o
musca s-o saruta.
Soro, buza-ti e muscata!
Fragii, poti sa le duci
dorul.
Finalul
dezvaluie identitatea celor doi "Sburatori":
"Astfel
vesel pe-o carare
Glumeau gingasele fete.
Iar in lunca sta la zare
Doi voinici cu negre plete,
Si, cantand in poienita,
Aninau cu veselie
Unu-o salba-n chingulita,
Altul flori la palarie."
In
versuri fluente, cu o sonoritate ce sustine veselia idilica a vietii
in natura, intr-un cadru paradiziac si intr-o atemporalitate palpabila,
Alecsandri modifica mitul Zburatorului, coborand personajul in plan
terestru, surprinzand sinceritatea si bucuria trairii, la modul ingenuu,
a primilor fiori ai dragostei.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |