Motivul omului-chit, al leviatanului, de sorginte biblica si, mai departe, pagana, razbate cu putere in aceasta povestire ancorata intr-un spatiu mitic si fabulos, cu acte de magie greu de inteles de catre oamenii comuni ai vremurilor moderne, incapabili sa mai descifreze amprentele primordiale intr-o realitate banala, fara revelatia sacrului si a magiei. "Pescarul Amin" concentreaza, intr-un spatiu narativ cu semnificatii profunde, teme si motive intalnite in cele mai cunoscute mitologii ale lumii. Motivul omului ipostaziat intr-o fiinta arhaica emblematica exista si la Mircea Eliade, in nuvelele sale cu tema acvatica.


In cazul lui Vasile Voiculescu, metamorfoza are loc treptat, Amin identificandu-se cu pestele magic, desprins din cardul sau. Metamorfoza este o incercare sui-generis a pescarului de a se adapta la mediul lichid. in "Enigme captivante ale istoriei" (2002, p. 61 si urm.), Alberto Martini aminteste legenda potopului la indienii nord-americani, delawari si linapi: dupa ce au fost creati primii oameni, intervine, ca un zeu Cotcar, Sarpele Negru, un echivalent al lui Seth, Mara, Baal, nume ale Celui Rau, de peste ocean, astfel ca locuitorii pamantului sunt pedepsiti:

"Creatorul a vazut suferinta cumplita a oamenilor care incercau sa scape de la inec.


Ca sa-i salveze, le-a trimis o broasca testoasa."

La amerindieni, zeul Teztaflipoca provoaca potopul, salvandu-l de moarte pe Tezpi, trimitandu-i o barca. La incasi, potopul dureaza saizeci de zile, din cauza rautatii oamenilor. Sunt sute de legende referitoare la potop in toate regiunile lumii, in zone aparent independente unele de altele, dupa cum precizeaza, in "Amprentele zeilor", Graham Hancock. Utanapistim este un Noe la akkadieni, in timp ce Ziusudra este echivalentul lui Noe la sumerienii tarzii:

"La noi... un potop va cuprinde sanctuarele
Pentru a distruge samanta rasei umane...
Aceasta este sentinta noastra, a adunarii zeilor,
La ordinul lui Anu si Enlil..."

. "Mitul lui Atrahasis" incepe, ca si epopeea lui Ghilgames, cu urmatoarele cuvinte: enuma ilu awilum, "Pe cand zeii erau ca oamenii..."

. Zeii, la inceput munceau foarte mult, de aceea s-au decis sa creeze oamenii. Zeita Mama (Mami) creeaza omul din lut amestecat cu sangele unui zeu sacrificat. Oamenii ii deranjeaza pe zei cu zgomotul lor, si din acest motiv, e3k4210ey32jrc Enlil vrea sa-i nimiceasca, trimitandu-le molima, sapte ani de seceta, iar in cele din urma potopul. Atrahasis se salveaza cu ajutorul unei arce. in "Epopeea lui Ghilgames , potopul este trimis, fara a se arata de ce. Utanapistim se salveaza cu ajutorul unei corabii, de pe care va trimite un porumbel si o randunica, ele intorcandu-se, apoi un corb, care nu se mai intoarce. in timpul potopului, zeii sunt cuprinsi de panica si "se tarasc ca niste caini".

in a saptea zi, arca lui Utanapistim se asaza pe muntele Nisir.

La romani, legendele referitoare la potop si la pescuitul ritualic sunt amintite de Romulus Vulcanescu, in "Mitologie romana".

Exista pesti miraculosi, capabili sa implineasca anumite dorinte ale celor care ii prind; de asemenea se poate observa o transgresiune a realului si a legilor umanului:

"Cateva aspecte ale eposului pescaresc al romanilor le-am prezentat in legendele si baladele despre Dunare. Ceea ce dorim sa subliniem in aceasta parte a mitologiei ocupatiilor referitor la pescuit sunt fapturile mitice care protejeaza pescuitul. Initial aceste fapturi au fost antropoihtiomorfe (barbati-pesti si femei-pesti), in fruntea carora se aflau Craiul pestilor si Craiasa pestoaicelor. Acestia «randuiau pescuitul dupa inima pescarului», ii goleau plasa plina sau umpleau plasa goala, ii rasturnau barca pe vreme buna si-i protejau barca pe furtuna."

. Cu timpul, aceste fiinte magice au fost inlocuite de sfinti populari. in "Dictionarul de simboluri", Alain Gheerbrant si Jean Chevalier amintesc de faptul ca pestele este un simbol al vietii: el este calarit de zeul Varuna la indieni. Iisus este reprezentat de un peste: acesta mai reprezinta si regenerarea ciclica a pamantului si oamenilor:

"Or, daca Hristos este adeseori reprezentat ca un pescar, crestinii fiind pesti, caci apa botezului este elementul lor natural si instrumentul regenerarii lor, el este simbolizat printr-un peste. Astfel, el este Pestele ce calauzeste Arca bisericeasca, asa cum Matsya-avatara o calauzeste pe cea a lui Manu."


Mersul pestilor demonstreaza un ritual cunoscut din cele mai vechi timpuri:

"Ei (somnii, n.n.) dau semnalul si pornesc cu urdiile de crapi si celelalte semintii dunarene dupa ei, intr-o migrare fantastica."

Pescarii, care stiu de aceste dezlantuiri ale stihiei, sunt pregatiti "de panda si-i asteapta la locuri prielnice."

Animismul popular vorbeste de ghioluri, de balti, de grind ca de niste realitati in schimbare, poluate de fiinte fantastice. La celti, zanele padurii, adesea de culoare verde, erau numite banshees si ele veneau sa vesteasca moartea cuiva. in regiunea de mlastina exista boggart-ul, o alta fantoma rau prevestitoare; nici zonele de lac nu sunt lipsite de o asemenea simbolistica. Zanele lacului sau ale izvorului au filiatie mitica romana.
Actiunea din "Pescarul Amin" este situata intr-un timp incert, nebulos parca, rezultat printr-o suprapunere a timpului ireal, atimpul, peste timpul obisnuit, prin provocarea unei imense falii in realitate. Aceasta schimbare a irealitatii, o transpunere in vremea diluviului, este demonstrata de "puhoaiele nebune", de aparitia locuintelor lacustre, de faptul ca "Vremea pescuitului intarzia".

Inundatia se retrage in aprilie, nu fara a lasa in urma sporii unei noi forme de viata. Pescarii se indreapta spre balta Pociovelistii, pe "un vechi fund de albie, un preval, pe alocuri foarte adanc", de unde irup m real toate aceste fenomene magice. Acolo se construise un stavilar, pentru a prinde pestii, "somnii si crapii cat viteii [...] fatisoarele cat ganganiile."

Amin este ajutorul brigadierului, cel mai priceput dintre pescari, "aratos", cu foarte mari abilitati de a se descurca in mediul lichid. Pentru Amin, ierarhia fiintelor acvatice tine de o anume predeterminare a speciilor:

"Stau in balta, gata, stransi ca ostile, si asteapta porunca de la imparatul lor, vreun somn intelept".

Zeul-morun, aparut inexplicabil, poate pentru a retrezi eresurile oamenilor, va zgudui intr-o buna zi zagazul artificial creat de oameni, iar impresia de forta este extraordinara: pe fundul apei se aflan "pardoseli de pesti in stive".

Amin este un arhetip marin, poate o specie umana disparuta sau existenta in locuri necunoscute, din vremea potopului, un om-amfibie, asa cum il imagina Beleaev intr-un roman science-fiction, iar acest fapt reprezinta totemul neamului Aminilor, "despre care se zice ca s-ar fi tragand din pesti."

Pestii sunt buni si rai, dupa cum ii clasifica Amin, unii rup inotatoarele celorlalti, dar cel mai puternic dintre toti este morunul cel mare, "fiara baltii", dotat cu puteri hipnotice exceptionale, poate altadata un om, care a dobandit un contur fusiform. Morunul fantastic are, dupa spusele celor care l-au vazut, zece metri lungime si sapte sute de kilograme.

Drama personajului incepe cand brigadierul ii cere lui Amin sa dinamiteze balta cu pesti, in fapt un sacrilegiu, pentru a prinde si morunul si a-l expune la Bucuresti. Amin, prin chiar descendenta sa mitica, este un aparator al ordinii de altadata, un protector al evenimentelor magice. Pentru a preintampina dezastrul si a respecta ordinea primordiala, porunca hipnotica data de zeul-morun, totem pentru vremurile atemporale, pentru a nu vedea "sumedenia de pesti plutind, ucisi, cu burtile in sus, urechile podidite de sange in bataia valurilor", Amin va cobori la nivelul cel mai de jos al stavilarului si va da la o parte bolovanii si sacii cu pietris. in felul acesta, ordinea universului tulburat de un act barbar este restabilita, iar Amin respecta si legea straveche, "sa nu se atinga de moruni", garantie pentru averile neamului si pentru pazitorii sanatosi ai lumii acvatice. Amin se va indrepta spre marea plina de mistere, spre domurile subacvatice ale acestor zei ihtiomorfi, spre un timp fara granite:

"Amin nu putu sau nu mai vru sa aiba timp? Morunul se ivise amenintator. Cand se infipse in gaura neincapatoare si se opinti, lua cu el in piept pe Amin, cu care porni vijelios peste gardul care se pravali."

Cu aceasta, poarta atemporala se inchide, iar linistea se restabileste in teritoriul tulburat de intruziunea fortelor necunoscute.