Sonetele lui Vasile Voiculescu semnifica sentimentul de iubire in moduri diferite: in sonetul "CLXXXIII", Dragostea, termen scris cu majuscule, devine singurul mijloc de a infrange moartea. in sonetul de fata, "CCVIII", dragostea este privita intr-o viziune vitalista, parca in concordanta cu miturile si cu traditiile vechi. Dragostea devine energie cosmica, punct din care se naste viata, mijloc de schimbare a matricei lumii. Incipitul poeziei sta sub semnul unor negatii imperative, punct de plecare intr-un discurs argumentativ, cuprinzand aprecieri despre acest sentiment etern si intrebari retorice asupra rostului frumusetii si al legaturii dintre barbat si femeie:

"Sa nu crezi ca iubirea e numai viclesuguri,
Dulci mreji de carne, unditi de zambet si privire."

Iubirea este un sentiment profund, care se concentreaza in sufletul omului, in care se simt reminiscente ale vremurilor arhaice:

"in fructul tainic, inca nebanuit in muguri,
S-amesteca tot cerul, setos de zamislire.
N-ai teama, nu ne este iubirea eretica:
Calcam noi doi vreo lege a inimii-n picioare?" "Fructul tainic" al iubirii este o metafora pentru lumea izvorata din ea insasi, din secunda de nemiscare care precede aparitia lumilor, a sorilor si a planetelor.


In lumea comuna importanta iubirii este insa diminuata, dragostea "e-atata de pitica", incat nu poate fi descoperita la adevarata sa valoare decat de omul aflat intr-o continua cautare a ei:


"Dar dragostea-n lume e-atata de pitica,
incat ce nu-i incape in calapod o doare...
Stam adumbriti de-o taina prielnica durerii,
Cumplita frumusete de chinuri ne perinda."

Iubirea inscrisa in calapoade, desprinsa din matricea ei divina, nu mai poate transfigura lumea, o proiecteaza intr-un spatiu inchis, intr-un "targ al desertaciunilor":

"Ramai cu mine pururi in targul de mizerii,
iti sunt o credincioasa si magica oglinda,
Te-arat mereu darz, tanar, frumos si intelept,
Si de te stramba lumea, te vezi in mine drept."

Teme ale poeziei "CCVIII"

.  Iubirea, putere magica, regeneratoare a vietii, silita sa intre in tiparul stramt al lumii comune. Sablonizarea sentimentului de dragoste construieste metafora lumii inchise, incapabile sa suporte resurectia fiintei, iesirea in afara "peretilor", a "temnitei vietii".


.  Cosmicizarea sentimentului de dragoste, din "fructul tainic" al dragostei izvorand chiar cerul, "setos de zamislire".


.  Lumea lipsita de dragoste, vazuta ca "targul de mizerii".

"Targul de mizerii" semnifica micimea granitelor lumii obisnuite, o parabola a desertaciunilor, un imens spectacol degradat, lipsit de forta, circumscris legilor vietii si ale mortii.