Veronica Porumbacu (1921-1977). Poeta, prozatoare, traducatoare. Primele volume stau sub semnul liricii socialiste: "Anii acestia" (1950), "Marturii" (1951), "Ilie Pintilie" (1953), "Generatia mea" (1955), "Lirice" (1957). Cultiva in poezie anecdotica simpla, ilustrativa pentru idei politice, canta eroii clasei muncitoare. Cu timpul se indreapta catre o lirica a universului domestici, a sentimentelor discrete: "Dimineti simple" (1961); "Memoria cuvintelor" (1963), "intoarcerea din Cythera"(1966).         
                               

In "Idila" se ilustreaza noul "discurs amoros" al perioadei comuniste. Cuplul este format dintr-un "tovaras" si o "tovarasa", care se intalnesc la clubul muncitoresc, in atelier si la biblioteca:

"Cei doi s-au revazut in clubul mare,
la biblioteca. Era vara-n toi.
Si mai cu stire, mai din intamplare,
s-au pomenit alaturi amandoi."

Declaratia de dragoste se face stangaci, in acelasi limbaj nefiresc, artificial, atacat in cele mai delicate nuante de ridicolul discurs oficial:

"Cand, tot din intamplare, o ajunse
din urma iar, tovarasul vecin
din turnul verii lunecau prin frunze
amurgurile moi peste gradini.
Si cand zari - si incepu sa raza -
o umbra lang-a ei_Tpe caldaram
«Tovarasa», el spuse «ai o gaza
in par... E ca o floare de salcam!»."