Virgil Mazilescu (1942-1984). Poet si traducator.

Este redactor la revista "Romania literara".

Debuteaza in "Povestea vorbii V un
supliment literar al revistei "Ramuri".

Debutul editorial il face in 1968, cu "Versuri", urmat de "Fragmente din regiunea de odinioara" (1970), "Va fi liniste va fi seara" (1979). Alte volume de poezii sunt "Guillaume poetul si administratorul" (1983), "Asketische Zeichen" (1988), "intoarcerea Iui Immanuel" (1991), "Poezii" (1996), "Little Bones in Winter" (1996). 
                             

Feeria lumii alcatuite dupa legile lui Lewis Carroll, din "Alice in Wonderland", se manifesta si in aceasta poezie. Se stie ca judecatorii tribunalului din tara fermecata pe care o descoperise Alice isi scriau numele pe tablite de ardezie ca sa nu le uite pana la finalul judecatii. in aceasta poezie se intampla un fenomen similar cu intamplarile personajului principal:

"mi-am uitat casa si numele e obositor
sa-ti stii mereu numele pe de rost
o grigore dumitru iulian usa de Ia intrare

se deschidea inauntru? si cainele negru al
vecinului
spuneti ca musca? si n-ar trebui sa umblu
cand e ger
cu cap" descoperit prin padurea de aluni?
am uitat
am avut vreme destula sa uit din creier
pana in degete."

Uitarea devine simbolul lumii haotice in care este nevoit sa traiasca poetul. Deplasarea amintirii se face catre un taram paradiziac:

"aici langa dunare ma inconjoara pasari de
tot felul
vrabii gaste salbatice specii rare de
cocostarci/si iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier-poate sa vina iarna scitica
voi exista mai departe si voi calatori mai
departe: ecou
a doi parinti onesti reverie de lebada
auziti: viata: stele scobind incet campia."


Teme si motive ale poeziei "Mi-am uitat casa si numele"

.  Caracterul haotic al lumii, determinand iesirea poetului din real, uitarea adresei si visarea unor taramuri indepartate, virgine.
.  Plasarea amintirilor noi dobandite pe maluri scitice, intr-un taram paradiziac, de o frumusete extraordinara.

. Frumusetea naturii salbatice, ramasa neschimbata cu trecerea vremii, inca din primordialitate.