Oul, ambivalent, "palat de nunta si cavou", inchide in substanta sa inceputul si sfarsitul, viata si moartea,
fiind sediu deopotriva al creatiei si al distrugerii, al increatului,
ce conserva in nuce dimensiunile temporale si spatiale ale lumii,
si al nuntii, care incepe devenirea, dar si entropia soldata cu
moarte, cu sfarsitul inevitabi
Continuare