Eu - tu poate fi cuplul erotic, despovarat de lumea concreta, concentrat, dedicat numai "povestii sentimentale" in care se implica. Frumoasa este, aici, imaginea metaforica a spatiului erotic, a iubirii de fapt, ca o amfora rezistenta la patina timpului. Sensul de poezie erotica se a
Continuare

Poetul stabileste o stranie corespondenta intre starile opuse ale materiei, ilustrand conceptul coincidentia oppositorum intr-un mod aparte:

"De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem
De visare ma aflasem
Vino, tu, cu tine toata
ca sa-ntruchipam o roata."

Sentime
Continuare

Nota de amaraciune a lui Nichita Stanescu, in acelasi ton cu a lui Charles d Orleans, care spunea ca "soarta nu i-a prea suras", denota o criza existentiala profunda in relatia cu fiinta feminina. Poezia galanta este reluata aici, dar cu un alt sens: geneza se repeta, dar sta sub
Continuare

in procesul complex de delimitare a trasaturilor esentiale ale liricii lui Nichita Stanescu, punctul de plecare trimite la un aparent paradox: opera lui poetica "incepe si sfarseste cu sine", daca ar fi sa parafrazam un vers celebru, dar se constituie si ca liant intre epoca modernitatii si cea a postmoder-nitatii. Pe de o parte opera lui este
Continuare

Stanescu ar putea avea ca tema o eterna reintoarcere la frumosul existent candva si ramas intr-un " era " pierdut in vreme.Ca si alte texte stanesciene, "Evocare" este deschisa unei interpretari multiple:  Unii comentatori vad in "obiectul" evocarii o fata minu­nata, asemanatoare c
Continuare

Caracterizat drept " o carte a rupturii existentiale" (Nichita Stanescu), acest ciclu isi are punctul de pornire in "dorinta expresa de redimensionare a cuvantului" (cum afirma Stefania Mincu): creatorul este un nou Dedal1 care-si construieste La­birintul sau de cuvinte, in care va ramane prizonier. Subtitlul celei de "A cincea
Continuare

" Inexistentul, invizibilul organ bolnav in umbra serii, cand se stinge creatia, este, desigur, in simbolistica stanesciana, sinele, cel surprins, in "Elegia intaia", in starea de increat, de punct inghemuit in sine, "inlauntrul desavarsit,
interiorul punctului, mai inghesuit
in
Continuare

Razanda si planganda cu lacrimi mari era sarata ca sarea slavita la ospete de barbariEa era frumoasa ca umbra unui gand. intre ape, numai ea era pamant."

  Poezia "Evocare" de N. Stanescu ar putea avea ca tema o eterna reintoarcere la frumosul existent candva si ramas intr-un "era"
Continuare

   Titlul volumului contine sugestia unei lumi care si-a pierdut unitatea, divizata fiind in "noduri" si "semne" (asperi­tati si scheme).Simbolurile acestei lumi imperfecte, decazute sunt: ingerul cu o carte in mana, daimonul, vulturoaica pazind poarta ceru­lui, lupii, f
Continuare

" Desprinderea esentei, intoarcerea desperata catre sine, catre creatia prima, e un gest similar cu dezgolirea scoartei copacilor:

"Musc din copaci,
oho, si de ce?
Dupa scoarta e lemn,
dupa lemn
bate inima abstracta a lui «e»
fara de existenta si solemn./
dac-as putea sa
Continuare