Esee romana - comentarii la limba romana categorisite pe autori opera, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat la
HomeTrimite comentariuContact



Nichita Stanescu

Nichita Stanescu

Nichita Stănescu a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”,[necesită citare] Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici.

Nichita Stănescu se mișca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea știa ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era un ingenuu. Ștefan Augustin Doinaș


Nascut

31 martie 1933, Ploiești, România
Decedat 13 decembrie 1983 (50 ani), București



A cincea elegie (Tentatia realului)         

Era de ajuns sa se rupa un pod,
ca sa se aseze in locul gol un zeu,
ori, pe sosele, sa apara in asfalt o groapa,
ca sa se aseze in ea un zeu."

in "Elegia a treia", aceasta proiectie in real a sinelui se face pana la contopirea totala:

"Ma amestec cu obiectele pana la sange&quo
Continuare

Adolescenti pe mare


O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare,
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare."

Mersul pe valuri repeta gestul eristic, intamplat
Continuare

Alta matematica

" Norul fara corabie si inorogul si para sunt forme complexe ce ies din sfera reprezentarilor perfecte, fiind alcatuite sau conduse dupa legi stohastice, greu de inscris chiar in cele mai complicate ecuatii matematice. Mintea matematica nu poate regiza spectacolul fascinant al l
Continuare

Ars poetica

" Captate in campul poetic, cuvintele se umanizeaza, devin docile:

"Pana la urma, cuvintele
au trebuit sa semene cu mine
si cu lumea."Sensul adanc al poeziei este dat de ipostaza pe care si-o atribuie poetul in aceasta menajerie de cuvinte. El devine o punte de legatura intre doua
Continuare

Autoportret pe o frunza de toamna

" il stapaneste limita, neintregul, fragmentarul, fiindca undeva, in inaltul cuprins de "verticale bezne", intr-un spatiu al cunoasterii care se intuneca, s-a produs o fractura, rupand sensurile firesti ale lucrurilor: zeita e "fara brate", zeul "fara glezne", copacii
Continuare

Nod 29


Nu stii nimica, i-am raspuns,
eu n-am capcana pentru tine!"               Complementaritatea lacatului si a cheii arata ca panda vanatorului are intentia de a reface unitatea organica a arhetipului, armonia pierduta a firii.
Continuare

Catre Galateea

Naste-ma".

E o nastere prin mimesis, intr-un plan secund al timpului, prin succesiunea unei creatii perfecte, dar poetul primeste, ca zestre, deopotriva atributele genetice ale creatiei si ale creatorului. Miza acestei arte poetice este, prin urmare, enorma si totala, pentru ca
Continuare

Comentariu - LEOAICA TANARA, IUBIREA

In prima strofa, poetul reconstituie o intreaga "poveste sentimentala": iubirea il "pandise", ii statuse in preajma multa vreme, iar acum ii prinsese, dur si irevocabil, fiinta, asemeni unei tinere leoaice.Strofa a Ii-a este alcatuita din opt versuri:

"Si deodata-n jurul meu, natura Se facu un cerc,
Continuare

Comentariu - NOI

Constructie moderna, condensata, poezia isi oranduiest.e continutul pe doua coordonate: cea a existentei noastre dintotdeauna pe aceste meleaguri, prezentata, pe plan poetic, prin verbul a fi, la indicativ prezent si cea de-a doua - a spiritualitatii romanilor, sugerata in fiinta poeziei, p
Continuare

Cantec

Fericirea e un sentiment inaltator, care infrange granitele terestre:

"Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand."O privire inapoi poate pune in lumina si o alta lectura, nuantata, derivata
Continuare
Alte pagini cu (opera si scrierile) lui Nichita Stanescu
12345

Alte opere la romana, dar Necategorisite


Politica de confidentialitate