De data aceasta, glasurile din lumea transcendenta se aud, patrund in toate cotloanele spatiului, parca pentru a recunoaste caracteristicile divinului:

"Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele.
Si manastirea
Continuare

 Noutatea absoluta a limbajului arghezian consta in opozitia dintre sfere lexicale total deosebite, astfel incat sublimul si grotescul, seninul si noroiul isi gasesc locul deopotriva in lirica sa.Pentru exemplificare, vom folosi doua fragmente:

"Epardosita lumea cu lumina
Continuare

/Palid asternut e sesul cu matasa I Norilor copacii le urzesc brocarte" - Niciodata toamna). Tudor Vianu considera ca, dupa Eminescu, Arghezi obtine cea mai adanca reforma a limbii poetice, pe care o poate nota istoria literaturii romane moderne. Vocabularul poetic arghezian este imens. x8k7110xh
Continuare

O nelinistita patima cereasca
Bratul mi-l zvacneste, sufletul mi-l arde."

in ea se afla chiar puterea orfica a intoarcerii din moarte:

"Stiu ca steaua noastra, agera-n Tarie,
Creste si asteapta-n scripca s-o scobor.
Port in mine semnul, ca o chezasie,
Ca am leacul mare-al mortii tuturor."

h2x9622hx59erjAvand acces la o realitate
Continuare

.  Structura:-  Alcatuita din cinci strofe, de marime inegala.-  Ideile poetice nu se succed, ci se reiau in diferite struc­turi..  Universul operei (idei, sentimente):-  Poetul le lasa urmasilor opera sa savarsita printr-un lung efort creator ("Cartea").-  "Cartea" este o "treapta" in urcusul prin timp a
Continuare

Continuare

in aceasta pustie zestre pamanteana, ramurile lui tind "-ntinse pe altare", incercand sa treaca de stele, "straja de hotare", catre un taram transcendent, ce nu se reveleaza niciodata, de unde si intrebarea atinsa de crunta disperare:

"Si te slujesc; dar, Doamne, pana cand?" O oboseala a fiintei aflate in perpetua caut
Continuare

Damnarea omului alungat din Paradis pare sa fie, pentru Arghezi, un fenomen permanent, pe care nimeni nu-l poate opri. Linistea de apoi semnifica izolarea in care se retrage Dumnezeu dupa Creatie, idee, bineinteles, paradoxala, pentru ca divinitatea nu-si poate permite nici un moment de odihna, fiind principiul etern, iii acelasi timp miscare si in
Continuare

Nu putem, apoi, sa nu observam ca, de fapt, ne aflam, ca si in "Vechiul Testament", in fata unui singur text liturgic, o ruga nesfarsita, mereu reluata, titlurile si interferentele de texte ale altor poezii nefiind decat interludii, pauze ale omului comun, care, cand si cand, la
Continuare

Tudor Arghezi ne introduce, in "Pui de gai..."

, intr-o lume plina de mister, demna de poetii romantici tenebrosi:

"in ceata groasa
Carul se-ntorcea acasa.
intuneric bezna.
Nu se vedea pana la glezna.
Caii mergeau din obicei,
Unde, nu stiau nici ei."

Drumul urmat este o enigma totala, inexplicabila, pentru ca forte nevazute
Continuare