" Litania poetului se transforma in plans universal, om si vietuitoare fiind supuse aceleiasi conditii trecatoare:

"Plang femeile inselate, plang barbatii mintiti.
Plang oamenii supusi,
Plang oamenii fara speranta.
Plang pasarile si vitele ucise, ca sa fie mancate."

In finalul poeziei,
Continuare

", indemnand la cunoastere, la prezenta certa, la speranta, prin vedere directa, in randul oamenilor, entitatea divina fiind datoare sa confirme ca se afla peste tot si in toate:

"Tu esti si-ai fost mai mult decat in fire
Era sa fii, sa stai, sa vietuiesti,
Esti ca un gand, si e
Continuare

d5e544de73fqzDumnezeu este instanta suprema pe care poetul o cauta cu obstinatie, "Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada."

Cautarea poetului este indarjita, o incercare de a ating
Continuare

Fragilitatea fiintei arata ca "fatalaul" ar inclina catre sexul feminin:

"Degetele: ca viermusii,
Pielea: pielea corcodusii.
Solz de sticla-n unghie.
Ochiul tau injunghie,
Gura ta subt firisoare-i
Pafta cu margaritare."

Atributele masculine sunt estompate, efeminate, generand un farmec deosebit, viclean, revarsat subtil asup
Continuare